Cine are ochi de citit, sa gandeasca.

În general, lume-i sensibilă la multe chestii. Inclusiv la forme. Nu definesc aici conţinutul, că m-aş risca. Mai sunt anume oameni sensibili şi la conţinut, nu zic nu, chiar dacă numărul lor e mărunt şi calculul dă cu virgulă.

Motiv pentru care, atente la aspect, nişte minţi luminate şi sensibile, au găsit modalitatea de a nu abdica de la regulă. Anume, aceea de a respecta intru totul forma geometrică, ca să-i placă cetăţeanului sensibilos. Boooon…, zis şi făcut. Au croit una bucată proiect măreţ, fără de care nici vorbă să poţi comite vreo forma efectivă, şi-au tras aproape scrumierele şi ceva sonde bine irigate şi au purces. Inclusiv la calcule. În urma cărora a rezultat FORMA!!!! Linie dreaptă se intitulează. Sau, spre vizualizarea deplină, şir indian (depinde cum te uiţi şi de unde priveşti). În care sunt aşezate, nemţeşte si cu simţ de răspundere patriotic….băncile! Nu cele din ”rândul patru”, ci cele din linia intâi de creditare. Înşirate ca rufele la uscat, te îmbie, te cheamă, te ademenesc. Multe, frumos luminate, apetisante, dătătoare de speranţe. Ulterior, de griji, gânduri şi apoi dureri sublime de cap. Şi ca treaba să fie făcută temeinic, sensibilă-nevoie-mare, aceeaşi sau altă minte, a venit repede cu soluţia: musai o farmacie! Ca să nu se cârcotească la adresa interesului civic!. Că are şi logică, pe deasupra spiritului civic: de unde intri, rectiliniu şi uniform în bancă, să-ţi procuri motive de ulterioare migrene, plus dobânda aferentă, mai apoi musai şi fără loc de-mpotrivire, dai buzna-n farmacie. Că nu-i greu deloc: e vecină cu banca, le desparte un perete şi o uşă!! Deci, durerea-i spulberată în regim de algocalmin.
Că efectul e doar provizoriu, ei bine, asta-i direct proporţional cu lungimea şi lăţimea graficului aferent motivului care te-a făcut să purcezi la bancă. Dar, ia, să mai zică cineva că omu’ nu-i sensibilos la forme, bată-le algocalminu’ sau piafenu’!! Şi să mai carcotesti cum că nu există atenţie şi grijă faţă de om în mintea luminată care-a gândit….elaborat proiect şi…forme?? Mai lipsea din ”lanţul slăbiciunilor” serviciul de  pompe-funebre, plus locul cu verdeaţă. Dar, vine ea primăvara cu firul ei de iarbă cu tot şi problema-i rezolvată.  Şi-n formă şi-n conţinut.

Asta, pentru variaţie, să nu care cumva să primeze doar maneaua. Că poate sunt şi alte gusturi prin preajmă. Şi tot în regim de decibeli ”high power”.

Ulterior, tac amândoi; cuprinşi, probabil, de gânduri. Care m-au străpuns şi pe mine. Însă cu o zi-’nainte, când priveam un reportaj difuzat la Sinteza zilei. În care era vorba despre sute de studenţi de la jurnalistică şi drept, anii I şi II, care aşteptau de zece ore să intre-n sala de examen. Şi care erau pur şi simplu la capăt de răbdare.Taman acum, la-nceput de drum.. Asta, aşaaa, că tot plăteau taxele de şcolarizare. Şi musai trebuia să primească ceva-n schimb. Diferenţa e că ăştia, studenţii, aveau ”bacu’ ăla” dat. Şi chefu’ făcut.

Ascultând derutat mixaju’ manea-hip-hop, neştiind cum să nu-i supăr pe vreunul din cei doi protagonişti de dialog adolescentin, mai ales pe ea..suavă…delicată şi curioasă-foc de-a doişpea, mi-am infipt temeinic privirea-n telefonu-i, Ca să mă declar interesat de ”…aoleuuu, cât te-am iuuuubitttîîî/ şi cum tuuu m-ai părăsiiiiiiittttîîîî”. Şi mai puţin interesat de ceea ce s-ar putea defini ca fiind DEgeneraţia următoare. Care va trebui să…chiar, să ce anume?? Să preia destinele unei ţări? Să croiască planuri şi să le aplice?? Îndoi-m-ash şi n-am cui. Că-ntr-o vacanţă prelungă de patru ” ani de liceu/ cu emoţii la română…” nu poţi altceva, decât să aduni suficiente emoţii dacă-ţi iei bacu’ . Că altceva…deh, ”de-amar”!!

E linişte, e pace, e aer, e ozon, e preaminunat. Se numeşte Cheile Turzii. Rezervaţia naturală Cheile Turzii. Locul unde iţi auzi gândurile şi stai la sfat de taină cu amintirile. Deci, welcome.

Scurt, clar, la obiect. Concis şi irefutabil. Că nu-i vreme de poveşti şi lăbăreli verbale. Cineva, acolo, sus, munceşte. Şi-am gândit să-i respect munca şi timpul preţios.