Perpetuum mobile

Lucrurile se intampla succesiv. Uneori, insa, alandala si bezmetic. Nu poti face nimic, lasi timpul sa se smiorcaie a neputinta si iti vezi de treaba. Sau smiorcai si tu, in cel mai rau caz. Desi, nu ajuta la nimic. Sau…ajuta? Naiba mai stie. Cert e ca e bine sa lasi treburile asa cum sunt, asa cum vin. Pastrand un echilibtu. Stiu ca e dificil. Dar nu imposibil. Neavand motivatia posibilului, devii slab sau..tare ca fularu’. Ceea ce, crede-ma, nu e de bine. Iti rastoarna sistemul de valori. Care mai exista, cel putin ca exceptie, daca nu ca firesc. Ca e vorba de dragoste, ca e vorba de finanta, ca e vorba de socializare sau comunicare, capsuna de pe tort , e sa fii temperat, moderat si puternic. E complicat de simplu. Doar sa nu confunzi notiunile si in loc de “moderat” sau “temperat”, sa devii apatic si indiferent. Ca te incurci in propriile sireturi, asumandu-ti riscul sa faci bubita la cap. Tratabila, de altfel. Dar nu e mai bine sa previi decat sa tratezi? Desi, prevederea e mama -ntelepciunii, exista riscul sa stai la rascruce de drumuri si glanda morala sa nu secrete nici un strop de decizie. Oare, sa fac asa..? sau..viceversa? De teama prudentei si paradoxal, de tema riscului, simti ca timpul se constipa si intri-n panica. Caz in care, clar, ai sfeclit-o. Pas de ia o decizie!! Acum sa te vad, homo sapiens…!! Sau mai mult…homo, decat sapiens?? De cele mai multe ori, sinusoida vietii iti arde o perpendiculara-n scafarlie, de ramai paralel si vezi trifazic. Dar, cum toate se intampla perpetuum mobile, nu ai altceva de facut decat sa te rostogolesti odata cu evenimetele. Si…vei vedea ce va fi. Cine nu risca, nu afla, nu-i asa?