Muma-pădurii

De musai ca de voie bună, dacă tot muncim pentru ”pâinea noastră cea de toate zilele”, trebuie s-o mai şi cumpărăm. Şi cum aprozarele-s demultişor decedate, nu rămâne decât varianta unică şi făr’ de mofturi să intru în una bucată magazin alimentar.
Care are de toate şi pentru toţi. Plus pretenţia aferentă de ”clientul nostru, stăpânul nostru”. Cel puţin la nivel de zicală-reflex, inrădăcinată-n subconştient. Practica dovedeşte altceva. Şi anume că clientu’ ăla cu rang de stăpân, nu e decât o entitate ce vrea păpică. Şi dacă vrea, plăteşte. Ba dacă e s-o spunem p’a dreaptă, plăteşte inclusiv cheful de a fi servit. Pentru că ea, doamna cu halat, proţăpită dincolo de tejghea, acră precum murăturile din spatele ei, frumos aliniate pe raft, se uită aşaaa, trifazic la tine, incruntată-n neuroni şi intenţii. Şi de la înălţimea ei de vânzătoare-fără-bonetă, dar cu halat, decretează acru şi imperativ:”Ziceţi”!!!. Măi să fie, io aş zice, sincer că aş zice, dar…mi-e că nu o să iasă bine dacă zic. Şi-i mai ofer o şansă, prin tăcerea mea tainică. Poate-şi revine. Da’…nici vorbă. Încăpăţânată rau, cucoana: ”ziceţi, ce vreţi„?? Dintr-odată, zic că aş vrea să reformuleze exprimarea. Nu merge, că-i tută rău. Se-ncruntă mai abitir şi mă simt în pericol ca va trebui s-o plătesc ca să vrea să mai stea de vorbă cu mine. Caz în care, pâinea mea cea de toate zilele, ar deveni prea scumpă. Şi mă gândesc, instant, că o mămăligă m-ar salva de inaniţie. Că, nu-i aşa, ce-şi face omul cu mâna lui, ”o sole mio” se cheamă. Prefer să-nvârt in ceaun, solo şi-n ritmuri de Lambada, decât să-i mai văd ochii-i bulbucaţi de revoltă, ce se rotesc de jur-împrejurul meu, căutând martori la insensibilitatea-mi, care nu ştiu să apreciez la justa valoare drăgălăşenia-i comercială. Trist e că nu-i singurul specimen de acest fel. Ţi se taie pofta de cumpărare, măncare, precum maioneza, când constaţi că aproape peste tot, (cu excepţiile de rigoare, că mai există şi din astea), eşti întâmpinat de dincolo de tejghea de muma-pădurii. Care, insă, vorba unui prieten, într-o bună zi îşi va găsi un…tata-pădurii.