Apocalipsa unui neam

” Sa ne miram ca soarta ne mai doare / Si-n cupa vietii ploua cu venin, / Cand ne-am vandut strabunii prin oboare / Si Dumnezeul l-am schimbat pe vin?  

Aberatsii

La cererea publicului larg si numeros, constand din mine, care ma citesc si recitesc cu drag si mirare, revin aicishea.

Alandala

Cand iti piere chefu’, pas de indrazneste sa mai faci ceva!  E ca si cum ai incerca sa centrezi in careu si apoi sa fugi sa dai cu capu’. 

Perpetuum mobile

Lucrurile se intampla succesiv. Uneori, insa, alandala si bezmetic. Nu poti face nimic, lasi timpul sa se smiorcaie a neputinta si iti vezi de treaba. Sau smiorcai si tu, in cel mai rau caz. Desi, nu ajuta la nimic. Sau…ajuta?

Lanţul slăbiciunilor

În general, lume-i sensibilă la multe chestii. Inclusiv la forme. Nu definesc aici conţinutul, că m-aş risca. Mai sunt anume oameni sensibili şi la conţinut, nu zic nu, chiar dacă numărul lor e mărunt şi calculul dă cu virgulă.

Muma-pădurii

De musai ca de voie bună, dacă tot muncim pentru ”pâinea noastră cea de toate zilele”, trebuie s-o mai şi cumpărăm. Şi cum aprozarele-s demultişor decedate, nu rămâne decât varianta unică şi făr’ de mofturi să intru în una bucată magazin alimentar.

Paşi pe depresii

O vreme nătângă, enervantă şi confuză veghează peste oraş. Şi sumbră, totodata. Îşi permite: nimeni nu-i face reguli, iar protestele mormăite-n surdină de beneficiari, o lasă rece.

(De)generaţia următoare

”No şi cum îi în a doişpea? Îi fain?” întreabă ea, suavă, delicată şi-n ritm de manea bezmetică, revărsată din telefonu-i personal setat la volum maxim.

Voila de vezi

Brusc, am avut o revelaţie. Ca o adiere de alizeu. Ca o părere. Vreau să v-o împărtăşesc şi vouă, că-s marinimos azi. Aşaaa, ca o idee de… unde v-aţi putea risipi într-un binemeritat concediu, scăpând de grijile cotidiene.

Fuck the sistem

Aşa-mi vineeeeeeeeeee câteodatăăăăăăăăă, traa-laaa-laaa, pfuuuiiii!!! Ca să ne-nţelegem.